Sînt eu acest chip? Aceşti ochi, această gură? Sînt eu acest trup? Acest trup pe care de obicei nu îl văd şi, chiar atunci, niciodată pe de-a-ntregul? Sînt eu acest trup pe care numai o rană sau un fir de păr alb sau o fotografie mi-l povesteşte aşa cum el, în realitate, este - schimbător? Cum să pot spune: de aici şi pînă aici sînt eu? Sînt eu oare "unghiile, dinţii, pielea, carnea, nervii, oasele, măduva, rinichii, inima, ficatul, abdomenul, splina, plămînii, maţul de sus, maţul de jos, stomacul, fecalele, bila, flegma, puroiul, sîngele, sudoarea, grăsimea, lacrimile, plasma, mucusul, uleiul care unge articulaţiile, urina, creierul?"1 Sînt eu acest trup curgător? "Our first feeling is of being there." Acestea sînt primele cuvinte ale lui Sir Kenneth Clark pe marginea tabloului Las Meninas .2 Din poate cea mai celebră pînză spaniolă ne-a rămas un dreptunghi de 318 pe 276 de cm care a fost lins de flăcările Alcazarului madrilen în 1734. El înfăţişează atelierul pictorului, în fundalul căruia atîrnă două din copiile lui Juan Bautista del Mazo după Rubens. În stînga, îl vedem pe Velásquez în picioare, cu paletă şi pensule, în dreptul unei pînze enorme întoarse cu spatele la noi. Apoi, în prim plan, de la stînga la dreapta, se află doamnele de onoare - las meninas - Doña María Augustina Sarmiento şi Doña Isabel de Velasco, cu infanta Margarita între ele şi, la dreapta, doi pitici: Maribárbola şi Nicolás de Pertusato (care sîcîie un cîine). În spatele Doñei Isabel de Velasco se află o guardamujer de las damas de la Reina (însoţitoare a doamnelor de la curte, "cu vag aspect de călugăriţă", scrie Ortega y Gasset), pe nume Doña Marcela de Uloa şi un guardadamas.3 În fundal, silueta misterioasă4, întoarsă pe jumătate în dreptul uşii deschise, este a intendentului palatului şi poartă un nume: Don José Nieto Velásquez. Ştefan Bălan. Sînt eu acest nume? În Bucureşti, Şte