Un terorizat Dragilor, Am o întrebare aşa, în treacăt, către Domniile voastre. Nu v-aş fi pus-o. Să n-am parte de răspuns dacă aş fi cutezat să deschid gura! Dar prea m-aţi terorizat preţ de un număr întreg (460) cu găina aia care a născut pui vii. Vai, vai, vai ce să ne facem?!! Jurnaliştii îşi lasă "misiunea istorică neonorată" (p. 7), "avem o presă în care predomină puştimea" (p. 8), "faptele ne-banale pozitive (...) ar trebui prezentate cu prioritate, atîtea cîte sînt" (p. 9). Colaboratorii Dvs. mi-ar fi fost simpatici, poate, dacă îmi spuneau astea la o bere... Dar să le citesc în paginile revistei mele preferate m-a enervat la maximum! Cum de n-aţi găsit decît un singur redactor-şef şi ăla complet "acoperit"? Cumva "din comoditate"? Ah, dragilor! Voi, care vă jucaţi de-a literatura făcînd presă sau invers, voi aveţi măcar scuza eleganţei. Sufletul Dvs. supravieţuieşte oricărei tiranii, aşa cum s-a obişnuit - prin cultură. Ha, ha, ha! Dar ei, colaboratorii? Jurnalişti sau specialişti în jurnalism? Să nu ştie ei că un reportaj, o anchetă şi chiar un interviu costă? Şi încă mult! Că sînt prea scumpe - strict financiar - pentru ca vreo publicaţie de pe la noi să şi le permită (motivele sînt diverse)? O anchetă "bună", obiectivă, necesită confruntarea a mai mult de zece surse timp de cîteva luni! Cine să-i plătească jurnalistului ăluia deplasările, casetele, bateriile, cafelele de protocol, "mita" pentru accesul la arhive? Cine să-i dea un salariu aşa "pe degeaba" timp de cîteva săptămîni în care nu scrie un rînd la ziar? Să nu mai spunem că s-ar putea ca investigaţia să nu ducă la nimic! Cum se face un reportaj? Cîte ore la bibliotecă, pe Internet, de documentare pe teren? Îmi permiteţi să rîd din nou. Cîtă obiectivitate îi garantează salariul, unui ziarist?!! Ca să nu mai vorbim de accesul la informaţii de interes public - în special la actele financiare