De obicei, lucrurile care nu se înţeleg se explică, iar cele fără noimă rămîn aşa sau ar trebui să rămînă. Fiindcă, dacă mă uit în jur (adică la televizor sau pe stradă), singurele chestiuni în privinţa cărora primim explicaţii sînt cele de la sine înţelese, în timp ce aberaţiile se înmulţesc fără nici un sens. Un studiu oricît de neatent al discursurilor publice te trimite la concluzia că asta este fie o vocaţie, fie o pacoste naţională. Cum spuneam, dacă priveşti în jur (adică la un televizor sau pe stradă), vezi reclame. O dată, de două ori, de trei ori, lucru care te face, într-un final să gîndeşti. Oarecum degeaba, însă, fiindcă decriptarea mesajelor publicitare a demonstrat (nu o dată) că puterea de raţionament a publicului nu este o ţintă,
ci un efect secundar. Neluat în calcul. Numai aşa pot înţelege un slogan ca cel de la Winterfresh: "Pentru o respiraţie rece ca gheaţa!" Cu excepţia cazului în care aş fi Robocop, de ce mi-aş dori o respiraţie ucigător de rece? Explicaţii există, desigur, dar precum la Cosmorom: "Mesageria vocală e gratuită. Adică nu costă." Într-o tradiţie tautologică la fel de subtilă şi măgulitoare pentru inteligenţa noastră, mi se pare imperios necesară - dată fiind înmulţirea, printre altele şi a ministerelor, cît şi complexitatea lor (vezi Ministerul Muncii şi al Solidarităţii Sociale) - înfiinţarea în general şi pentru orice eventualitate (ba chiar şi pentru structura guvernamentală însăşi) a unui Minister al Explicaţiilor cu cele două departamente ale sale: al Redundanţei şi al Absenţei. Alice POPESCU
De obicei, lucrurile care nu se înţeleg se explică, iar cele fără noimă rămîn aşa sau ar trebui să rămînă. Fiindcă, dacă mă uit în jur (adică la televizor sau pe stradă), singurele chestiuni în privinţa cărora primim explicaţii sînt cele de la sine înţelese, în timp ce aberaţiile se înmulţesc fără nici un sens. Un st
