Catalogul miscarilor zilnice si fictionalismul postmodernist

Radu Petrescu nu se multumeste cu apologia banalitatii: el sarjeaza nota, afisind frecvent, o data cu permisivitatea fata de realul anodin, un fel de fobie a spontaneitatii. Jurnalul sau documenteaza periodic initiative autoadministrative, una mai nastrusnica (si ucigatoare) decit cealalta: fel de fel de liste, bilanturi, repertoare, inventare, cataloage etc., concepute cu scopul de a introduce „sistem“ in viata sa, nu numai in biblioteca, lecturi sau manuscrise, ci, bunaoara, si in amintiri (de pilda lista completa a domiciliilor) sau in relatiile sale cu ceilalti. Redus la un „catalog al miscarilor zilnice“, non-introspectiv, non-confidential, non-confesiv, jurnalul pare a se intoarce din virsta maturitatii literare inapoi, in preistoria genului, irezistibil atras de stramosul frust – registrul cheltuielilor zilnice.1 Ce sens sa aiba asemenea secretariat in cazul special al unui jurnal clandestin? Ce fel de „exil“ a gasit scriitorul, daca autospionajul pe care-l practica depaseste vigilenta oricarui serviciu secret? Cum se poate el „salva“ prin contorizarea nemiloasa a „miscarilor sale zilnice“?

In Catalogul miscarilor mele zilnice scriitorul ia in serios imperativul autenticitatii, pentru a-l duce in final la absurd. De fapt, Radu Petrescu nu crede in autenticitate – si aceasta apostazie il situeaza intr-adevar printre postmodernisti. Puritatea la care aspira Radu Petrescu in diaristica nu poate fi inteleasa adecvat decit tinind seama de premizele sale fictionaliste. Acestea sint formulate si in mod direct, in jurnal2, dar se regasesc expuse si in mod indirect, de anumite personaje din prozele sale. Un asemenea alter ego, scriitorul din O singura virsta, ataca frontal mitul autenticitatii. Discursul la persoana intii, postuleaza Alphonse (numele trimite prin ricoseu la Benjamin Constan