Comerciantul roman privit in general, cu inerentele exceptii de rigoare, nu poate fi altfel decat este tara insasi. El este permanent confruntat cu puterea de cumparare scazuta a majoritatii populatiei. Astfel ca, in general, nu se aprovizioneaza cu prea mult si, chiar daca ar vrea sa o faca pentru a-l copia pe colegul sau din Occident, nu prea ar avea capitalul de lucru necesar in acest scop. Iar daca surplusul, fata de volumul obisnuit cu care s-ar aproviziona de Sarbatori nu va fi si vandut, ar iesi rau in paguba si s-ar putea sa fie chiar scos din joc. Din spirit de conservare, el nu se aprovizioneaza de Sarbatori cu mult mai mult decat in mod obisnuit si prefera sa faca rost de un ban in plus altfel: nu vanzand mai mult, dar mai ieftin (pentru ca s-ar putea sa nu aiba cui), ci vanzand doar ceva mai scump, mizand pe faptul ca saracii, din putinul pe care il au, vor fi pus ceva deoparte spre a-si cumpara macar de Sarbatori minimul traditional. S-ar putea ca sporirea cererii de produse alimentare si bunuri industriale de consum, cu ocazia Sarbatorilor, sa provina in cea mai mare parte tocmai de la paturile sarace, care sunt majoritare si care isi "ofera" de Sarbatori cumparaturi, altfel necesare, dar pe care in mod obisnuit nu si le pot permite. In schimb, paturile, de altminteri subtiri, de instariti si bogati, in oricate extravagante s-ar lansa de Sarbatori, nu pot influenta serios volumul global al cererii. Astfel incat comportamentul comerciantului roman, tot privit in general si cu exceptiile de rigoare, nu apare catusi de putin deplasat, ci adaptat conditiilor existente, desigur din punctul de vedere al intereselor proprii. Si el, ca si colegul din Occident, urmareste sa realizeze profituri cat mai mari. Colegul sau occidental, avand in fata o putere de cumparare ridicata, isi realizeaza profitul incercand, prin preturi mai mici, sa vanda si mai mult. C