convorbire cu Lena CONSTANTE Doar la simpla rostire, secolul devine un cuvînt solemn, ce impune respect. Adăugăm la asta mîndria de a fi încheiat cu el un mileniu, cum s-a întîmplat cu veacul 20, contemporanul nostru şi ne simţim întrucîtva părtaşi la eternitate, sau măcar la grandoarea istoriei. De la o asemenea altitudine ne este greu să-l vedem ca pe o suită de zile şi întîmplări, cu banalităţi, victorii spectaculoase şi orori, timp lung de viaţă în care s-au amestecat de toate, cum, probabil, s-a întîmplat totdeauna. Concentrat însă într-o biografie ce-l cuprinde aproape în întregime - interlocutoarea noastră e născută în 1909 - secolul 20 pare compus, în bine şi în rău, numai din împrejurări extraordinare. Doamna Lena Constante a trăit două războaie mondiale şi a apucat două răsturnări de lume: Revoluţia din Octombrie, în 1917 în Rusia, unde se afla în refugiu cu familia, la Odessa - avea pe atunci 8 ani - şi revoluţia din decembrie '89, cînd împlinise 80. Contemporană cu inventarea televiziunii, a urmărit pe micul ecran întîmplări memorabile, privind cu încîntare aselenizarea şi cu îngrijorare pe oiţa Dolly, cea dintîi fiinţă clonată din univers. Transmiterea primei ieşiri a unui om în cosmos, Iuri Gagarin, în aprilie 1961, n-a avut cum s-o vadă. Îi mai rămăseseră atunci de executat ultimele două luni din cei 12 ani de detenţie politică, la care era condamnată în "procesul Pătrăşcanu"; cînd fusese arestată avea 40 de ani.

Deprinderi necesare supravieţuirii Stimată doamnă Lena Constante, se spune că la o vîrstă venerabilă amintirile din copilărie sînt mai clare decît amănuntele zilei de ieri. În cazul dumneavoastră, cu o viaţă atît de plină de evenimente în mai toate etapele ei, se întîmplă acelaşi lucru? Dragă, am mai spus-o, am şi scris asta: copilăria mea s-a încheiat brusc, la 7 ani. Cînd împlinisem eu vîrsta asta, România a intrat în primul răzb