Coincidenţă sau telepatie, în zilele cînd istoria României s-a poticnit pe drumurile dintre Sfîntul Vasile şi Sfîntul Ion, m-am gîndit exact la tema Dilemei de numărul trecut. N-o cunoşteam, dar încerc acum s-o recuperez cumva, fără nici o invitaţie anume, musafir la nuntă, cu barba căruntă, cum suna un vers premonitoriu. Asfixiat de sarmale şi hipnotizat de show-uri, am evitat însă preţioasele semnificaţii istorice, în favoarea indivizilor. Ce fel de om a născut acest secol cu două necunoscute în numele său? Iniţial m-a amuzat ideea, i-am şi identificat pe necunoscuţii atît de detestaţi - Hitler şi Stalin. Dar şi asta părea prea serios. Printre cîrnaţi, piftie şi tobă, e ridicol să te gîndeşti la tobele ceremoniei de la Nürnberg. Dar poate nu e ridicol să te gîndeşti la asta în alt fel - adică la cei care nu se mai gîndesc şi nu le mai pasă. Nici de ce-a fost, nici de ce va să fie. At the end of the day, acest secol a fost unul al victoriilor. Nu toate definitive, nu toate fără prihană, dar totuşi victorii, asupra unor orori care par de neimaginat pînă şi acum, cînd ştim că ele chiar s-au petrecut. Şi totuşi, în secolul XX s-a născut şi cel care a surîs înţelept pe 11 septembrie - Bine le-a făcut americanilor, aşa le trebuie! Dar americanii sînt departe (departe de ce?, vorba bancului), printre noi e însă un număr tot mai mare de ayatollahi ai neantului. (Tautologie?) Profeţi ai cutremurelor catastrofale, ghicitoare şi vrăjitori, specialişti în percepţii extrasenzoriale, echilibrişti ai promisiunilor politice, preoţi fără caritate şi ofiţeri fără muşchi. În revoluţie ne-am luptat cu omul invizibil şi a cîştigat Batman. Parlamentul nostru a descoperit secretul unui perpetuum mobile social care funcţionează fără bani. În timp ce citim despre Internet şi manipulare genetică, la Vaslui oamenii îşi vînd rinichii, iar la Bucureşti creşte populaţia canalelor. Un ami