Mai mult de o sută dintre actualii parlamentari români au fost directori. Unii, poate, încă mai sînt, alţii vor fi devenit, fapt este că pentru aproximativ un sfert dintre "aleşii poporului" fotoliul de director l-a precedat pe cel de parlamentar. Cel puţin aşa reiese din repertoriul întocmit de Asociaţia Pro Democraţia, Cartea albastră a democraţiei, un ghid al instituţiilor publice centrale din România (ediţia 2001). Sînt inventariaţi aici, cu date de naştere, informaţii despre studii, denumirea Comisiiilor parlamentare din care fac parte, adresele birourilor din teritoriu etc., toţi cei 485 de senatori şi deputaţi din Parlamentul actual. Cum în aceste fişe există şi o rubrică intitulată "ultimul loc de muncă", nimic mai simplu decît să se contabilizeze provenienţa profesională a aleşilor, deşi "profesională" este probabil excesiv ori măcar impropriu spus, cîtă vreme, spre exemplu, este oarecum greu să se vorbească despre meseria de director. Dar o rubrică despre profesia parlamentarilor nu există, deşi probabil n-ar fi fost cu totul inutil să se ştie cam la ce se pricep ei. Este însă adevărat că meseria poate fi dedusă, presupusă, după natura studiilor, deşi nimic nu e sigur. Un deputat PSD de Dolj, Nicolae Arnăutu, a absolvit, de pildă, Facultatea de Filologie a Universităţii din Craiova, în 1974, ceea ce ar putea însemna că ar putea fi de meserie profesor, cercetător, jurnalist, traducător, redactor de editură, în fine, cam pe-aici; dar nu!, ultimul lui loc de muncă a fost, conform ghidului, director general la S.C. SPET S.A., Craiova. Fericiţi cei care ştiu ce va fi fiind aceea S.C. SPET S.A. , dar probabil numărul lor e foarte mic. Un alt deputat, < p>

Nicolae Păun, şi-a făcut studiile la Universitatea "Eden", Facultatea de Management, iar ultimul lui loc de muncă înainte de munca în Parlament a fost manager, SC Niki Scorpion. Sună simpatic Univ