În prima parte a acestui studiu (Dilema, nr. 462) sînt analizate accepţiile termenului de globalizare, în sfera realităţilor economice, politice şi de mentalitate. Sprijinit fără rezerve sau respins în totalitate, procesul globalizării acoperă, pe de o parte, evoluţii care nu pot fi stopate fără mari riscuri, pe de altă parte, deschide perspective cu consecinţe contradictorii, uneori inacceptabile prin felul cum menţine sau accentuează decalajele între cei bogaţi şi cei săraci, între cei puternici şi cei slabi. Între profeţie şi analiză - faptele . (M. B.)

Fapte Globalizarea aduce cu sine oportunităţi extraordinare, care au permis unor ţări să capitalizeze (valorifice) deschiderea pieţelor şi posibilitatea de a asimila noi tehnologii. Acesta este cazul mai multor ţări din Asia de Sud-Est, mai ales atît timp cît nu s-au deschis financiar prematur, al Chinei. Şi India, în deceniul trecut, printr-o suită de reforme şi-a exploatat mai bine resursele umane de care dispune, unii analişti grăbindu-se să observe "dezlănţuirea economică" a celei mai numeroase democraţii a lumii. În lumea avansată din punct de vedere economic, noile tehnologii ale informaţiei au prelungit mult avîntul (boom -ul) din SUA1, ceea ce i-a făcut pe unii să creadă în virtuţile nemaipomenite ale "noii economii"; s-a şi vorbit astfel despre o "nouă paradigmă", capabilă să combine creşterea economică neîntreruptă cu şomaj scăzut şi inflaţie redusă.2 Globalizarea a stimulat mult comerţul internaţional şi distribuirea activităţilor de producţie pe baza unei logici a avantajului comparativ aplicat la scară globală; de aici a rezultat şi creşterea fulgurantă a numărului firmelor cu activitate globală. Nu trebuie să uităm căderea sistemelor totalitare (comuniste) în Europa şi, formele aparte, luate de ele în Asia. În fond, în China şi Vietnam, sistemele politice - sub presiunea reformelor economi