Un miracol adevarat:RugaciuneaRezultatele Concursului Vor Fi Publicate In Numarul ViitorPropuneri pentru "Marele Premiu"Eu si bunica. Dragii mei,. Va rog sa cititi cu dragoste si speranta randurile mele; s-ar putea ca in momente grele de viata sa gasiti in ele un sprijin si sa nu va abandonati trist...
Un miracol adevarat:RugaciuneaRezultatele Concursului Vor Fi Publicate In Numarul ViitorPropuneri pentru "Marele Premiu"Eu si bunica
Dragii mei,
Va rog sa cititi cu dragoste si speranta randurile mele; s-ar putea ca in momente grele de viata sa gasiti in ele un sprijin si sa nu va abandonati tristetii si neputintei. Iata povestea mea:
In anul 1995, ma aflam in Franta, intr-o mica localitate pe tarmul Oceanului Atlantic. Un scurt telefon primit de acasa m-a informat ca bunica avea cancer. "Daca vrei sa o mai gasesti in viata, vino repede! Doctorul ne-a spus ca are metastaze si va muri in curand!". Diagnosticul scris negru pe alb era clar: neoplasm de col uterin, grad foarte avansat. Am inchis telefonul si in creierul meu au inceput sa se invarta, ca la ruleta, termeni noi: cancer, metastaze, moarte si iar cancer, cancer Nu mi-a placut niciodata acest cuvant. De groaza, nici nu l-am mai rostit. Spuneam, pur si simplu, ca bunica este bolnava.
Nu stiu ce inseamna pentru voi o bunica, dar a mea era ca decupata din cartea de povesti: marunta, cu ochii albastri, aproape orbi, cu ochelari pe nas si tot timpul vesela. Desi traise o viata foarte grea, nu am vazut-o niciodata plangand sau reprosand ceva celorlalti. In plus, ne-a crescut cu multa dragoste si frica de Dumnezeu. Nu a lipsit niciodata de la biserica, iar in ultimii ani, cand nu se mai putea ridica din pat, duminica dimineata se inalta in capul oaselor si spunea: "Acum incepe in biserici Sfanta Liturghie. Preotii sunt in odajdii, nu pot sa stau in pat".
Am plecat chiar a dou
