FIICA PUSTEI sau Cartea vindecării (citez, n.n.) titlul nuvelei ales împreună cu Costi pe ziua de 1 august 2001, orele trei dimineaţa, en temps de folie. Ducă-se totul pe pustii, să fiu sănătoasă şi să termin această poveste a tămăduirii sufletului...
Cap. I (citez în continuare - n.n.) Căutarea numelui de botez al Norei, căci aşa se cheamă eroina. O simplă literă schimbată la început şi intru liberă în ficţiune. Înregistrarea aventuroasă a numelui nu prea obişnuit prin preajma locului românesc la primăria satului ardelenesc Curechi, care la Bucureşti înseamnă varză. Numele de Nora aparţine de fapt fostei amante a tatălui eroinei, cerut cu insistenţă de acesta să fie dat fetiţei sale, caz clasic de psihanaliză ce poate fi exploatat. Fosta amantă este pe jumătate evreică şi va juca un rol de seamă în formarea eroinei principale. Există totuşi o măruntă diferenţă grafică, Nora, fiind unguroaică, semnează numele cu h la urmă, numele de familie fiind Horvath, tot cu h. Acest h conţine de fapt o deosebire enormă în caracterele celor două personaje feminine în ciuda diferenţei de vârstă. Autorităţile satului Curechi se opun faţă de alegerea numelui din motive mai mult şovine, apoi şi la intervenţia mamei adevărate, din gelozie. Tatăl va reuşi să impună numele unguroaicei atât de iubită de el în tinereţe. De fapt, când te botezi şi capeţi un nume, e cum te-ai naşte a doua oară. Moment solemn plin de urmări. Aşa se va întâmpla şi cu viaţa eroinei.
Cap. II. Călătoria la Budapesta împreună cu mama ei spirituală, putem zice, Norah, cu h, călătorie ce va avea consecinţe importante în formarea caracterului micuţei eroine care în acest moment are şapte ani împliniţi. Vârsta bună de şcoală pe care, câteva luni de zile, Nora o va începe în capitala Ungariei.
Nora e precoce având o mare înclinaţie spre învăţătură, deşi nu prea ştie ungureşte. Cu mama lui No
