În nr. 44 din 2001, am publicat, după The New York Review of Books, un amplu text consacrat României de către filosoful politic american Tony Judt. L-am însoţit de un comentariu editorial. Textul a stîrnit vii polemici în presa românească. Aproape n-a existat periodic cultural ori cotidian care să nu se fi înscris în replică. Tony Judt i-a acordat la New York lui Dumitru Radu Popa, pentru România literară, un interviu (pe care-l redăm mai jos în exclusivitate) şi în care răspunde unora dintre obiecţiile aduse articolului său. Îi mulţumim atît lui Tony Judt că ni l-a încredinţat, cît şi lui D.R. Popa pentru a-l fi consemnat. Îi mulţumim de asemenea lui Mircea Mihăieş că l-a tradus cît se poate de repede (R.l.)

Dumitru Radu Popa: Vreau să vă mulţumesc mai întâi, domnule Tony Judt, că aţi acceptat să staţi de vorbă cu mine. Articolul pe care l-aţi publicat în "The New York Review of Books" din 1 noiembrie 2001 a provocat în presa românească o zarvă fără precedent. Ştiu că nu vă aflaţi pentru prima oară în situaţia de a vă apăra ideile, fie în Statele Unite, fie în alte părţi. Aş spune, totuşi, că imensa cantitate de cerneală care a curs după articolul "România: la fundul grămezii" a fost ceva neobişnuit chiar pentru o ţară precum România, unde "opinia liberă", mai mult sau mai puţin centrată pe idee, se află azi la mare preţ. Dacă e adevărat că tonul face muzica, de ce aţi ales acest titlu?

Tony Judt: N-a fost alegerea mea! Cei de la "The New York Review of Books" au ales aceste cuvinte din descrierea mea privind locul actual ocupat de România în şirul candidatelor la Uniunea Europeană. Eu n-aş fi ales niciodată acest titlu, din cauza implicitelor judecăţi morale cuprinse în el. Dar poate e bine să reamintesc cititorului că aşa cum eu nu pot controla titlurile date în redacţia "NYRB", la fel nici editorii nu au nici un drept să i