Impresionanta bibliografie - 37de titluri (poezie, proză, eseistică, traduceri din Max Jacob şi Lucian Blaga) - a scriitorului american de origine română, Andrei Codrescu, a sporit, în ultimii doi ani, cu alte câteva apariţii de succes pe piaţa cărţii americane: Ay, Cuba!, A Bar in Brooklyn, Messiah, (carte tradusă şi în româneşte la Editura Fundaţiei Culturale Române). Dintre acestea, An Involuntary Genius in America's Shoes (And What Happened Afterwards), Editura Black Sparrow Press Santa Rosa, 2001, ar merita, în mod special, să fie oferită şi cititorului român. În primul rând, poate, pentru cele douăzeci şi opt de capitole ale primei secţiuni, pe care Andrei Codrescu le consacră peripeţiilor debutului, "evocând" atmosfera sufocantă a unui Sibiu înmlăştinat cultural în realitatea anilor şaizeci, percepută în dimensiuni groteşti de tânărul care a refuzat să-şi sacrifice identitatea etnică şi spirituală pentru a se înseria unei literaturi încarcerată în dogme. Apoi, atitudinea lui Andrei Codrescu faţă de filonul autobiografic ce alimentează epicul cărţii se concretizează într-o tehnică narativă, marcată de plonjeuri în imaginar, apropiată oarecum formulei "jurnalului ficţiune", pe care o practică tot mai frecvent şi postmoderniştii români, cu sublinierea că autorul Unui geniu involuntar în papucii Americii nu-şi scrie "jurnalul", ci îl re-trăieşte. Cartea reia, de fapt, două apariţii anterioare: The Life & Times of an Involuntary Genius (1975) şi In America's Shoes (1983). Aşezate între coperţile aceleiaşi cărţi şi re-citite cu ironie şi detaşare, mai întâi de autor, cel puţin aceasta este senzaţia creată de textele însoţitoare - prefaţa ("Adding to My life", New Orleans, March, 1995) şi post-faţa ("And What Happened Afterwards", Baton Rouge, March, 2001) -, cele două secţiuni recompun un "traseu misterios", cum îşi numea Andrei Codrescu propriul său "drum lit