Trenurile voastre nu prea vin regulat, i-a spus cîndva un american unui rus. - Da, dar voi linşaţi negrii! i-a răspuns superior rusul.
Logica lui "da, dar" este utilizată mai frecvent decît s-ar crede, chiar şi acolo unde te-ai aştepta mai puţin: în discuţiile ştiinţifice. Un articol apărut recent (Peter Derer, La Peleş, despre kitsch, în România literară, nr. 47, 2001) o foloseşte din abundenţă. Autorul ortografiază, intermitent, "chici", punînd în paranteză "sic", fără a se putea şti la ce trimite adverbul latin. Este, probabil, un artificiu polemic prin care termenul în cauză ar deveni, vezi Doamne, derizoriu. Să credem atunci că, scriind "Petăr Derăr", i-am spori purtătorului notorietatea şi prestigiul? Alt truc polemic de valoare medie este acela al desemnării preopinentului exclusiv prin metonimii: "o nu mai puţin distinsă semnătură", "cunoscutul "caragialeolog"", "un cercetător al geniului de la Haimanale", "onorabilul" etc. Doritorii de a-i aplica lui P.D. acelaşi tratament s-ar izbi de un obstacol major: lipsa totală a informaţiilor, singura metonimie la îndemînă fiind "soţul soţiei sale". Mărunţişuri nevrednice să ne reţină prea mult atenţia. Să trecem deci la chestiunile de fond.
Articolul La Peleş (România literară, nr. 39, 3-9 octombrie 2001), descriind o fotografie din 1887 - o reuniune de familie la castelul regal din Fredensborg, Danemarca -, conchidea în privinţa celor prinşi în imagine: "bărbaţii sînt apatici, femeile posace". Da, dar... "Ţarul Alexandru al III-lea - obiectează P. D. - numai apatic nu a fost, iar despre împărăteasa Sissi nu se poate spune că era o posacă." P.D. pierde din vedere două lucruri: 1. ţarul Alexandru al III-lea este apatic în fotografie, în restul timpului putînd fi oricum; 2. împărăteasa Sissi nu apare în poză, invocarea ei ca excepţie devenind aşadar absurdă.
Articolul La Peleş îl menţiona pe
