particule de hidrogen
zăpadă pe case frişcă pe tort
azi duminică 2 decembrie 1962
am născut un băiat 4 kg.
trup atletic degete subţiri
strînse în pumn
timp înfuriat
în vasul închis
cum papin a descoperit revolta
particulelor de hidrogen
mamă mă schimb mă maturizez
furînd dar mama se uită pe geam
vede o cioară rupîndu-se dintr-un nor
de ce îl sărbătorim pe cel născut
nu şi pe cel care naşte
ce intenţionează o funie
aprind bricheta mă ard la deget
au luat ficusul din colţul camerei
să măturăm deci
dar unde o să doarmă pisica
şi mameloanele roz
fine umbra cui le va trezi
aprind bricheta mă ard la deget
din scame nu poţi împleti un ciorap
darămite o funie
ce intenţionează o funie
văd cearceaful pe care-l scutură cineva
prin fereastra deschisă
rămîne în aer un fir de păr alb
un nerv nu te mai uita
ochi albaştri buze roşii
ajungîndu-se astfel la personajul lilly
şi la tamponul cu eter îndesat în nară
inviolabilitatea acelui zero
pe care nu-l precede
şi nu-l urmează nimic
avea ochi albaştri buze roşii
alo de ce nu răspunzi îţi aud cîinele
şi nimic din ce trece de mine
n-are carnea mai pură
în anatolia cafeaua
un continent întors cu spatele
singură singurică pe canapeaua de piele
n-o cunoşti pe trupeşa Xenia
spune şoferul
mi-a arătat pernele ei
din cauza părului roşcat
asta îmi place la ea
în anatolia cafeaua
are mereu nevoie de cineva
să vină în grabă
să închidă ochii
să-şi frigă degetele
maşină de tocat zic
nimeni nu vede dincolo de f
