Cicerone Ioniţoiu, pe care îl consider un erou al luptei cu amnezia colectivă (la o vârstă înaintată, grav bolnav, continuă să lucreze la monumentalul Dicţionar al victimelor comunismului) mi-a trimis de la Paris, de sărbători, ca remember, textul unei "sorcove a anului 1947". Textul - politic, satiric şi mai ales tragic, întrucât autoarea lui, Marioara Ianculescu-Manon, din comuna Cârcea, judeţul Dolj, a plătit cu chinuri cumplite, în beciurile Siguranţei de la Craiova, îndrăzneala de a-l fi compus - face parte din arhiva, imensă, ca a unui institut de cercetări, pe care Cicerone Ioniţoiu şi-a alcătuit-o cu tenacitate şi abnegaţie de-a lungul a zeci de ani.

în versuri apare la un moment dat o referire la "Susaikov", iar Cicerone Ioniţoiu, în scrisoarea pe care mi-a adresat-o, îmi explică pe larg cine este acest personaj cu nume rusesc: "Ivan Susaikov, fost fierar într-un sat, a devenit activist în armată şi a parcurs repede toate gradele până la general-locotenent, ajungând comandant al unei divizii de tancuri. Avea o antipatie violentă faţă de oficialităţile occidentale. La 28 februarie 1945, Vîşinski a venit cu Susaikov de la Moscova şi l-a instalat ca şef al secţiei ruseşti din Comisia Aliată de Control din România. Fostul fierar s-a ocupat de jefuirea ţării noastre şi de decimarea armatei. în perioada 1949-1950 a fost rechemat la Moscova şi anchetat, întrucât se bănuia că începuse să se chivernisească şi să aibă deprinderi burgheze. A dispărut în marele infern al lui Stalin."

Reproduc, în continuare, versurile-urare, a căror autoare a fost torturată. Nu înainte de a-i mulţumi lui Cicerone Ioniţoiu pentru impresionantul document pe care ni l-a pus la dispoziţie.

Alex. Ştefănescu

Oaspeţi dragi din ţara asta

Vă miraţi voi cum se poate

Anul nou care ne vine

Să le ştie toate-toate.

Un