Jumatate din fondurile alocate de la buget invatamintului superior se intorc inapoi, la buget, sub forma de impozite si taxe. Gradul mare de fiscalitate face ca subfinantarea domeniului educatiei sa fie si mai acuta. In plus, incercarile institutiilor de a compensa insuficienta fondurilor de la bugetul de stat cu venituri proprii se lovesc de ingradirile legislative. In timp ce Legea Invatamintului proclama autonomia universitara, Legea Finantelor o face inaplicabila in domeniul financiar. Intitulat de guverne prioritate nationala, domeniu strategic, invatamintul ramine in continuare unul dintre cele mai subfinantate domenii ale statului. Ponderea din PIB alocata educatiei in Romania este printre cele mai mici din Europa. Mai mult decit atit, valoarea reala a bugetului alocat invatamintului a scazut de la un an la altul, accentuind criza de subfinantare si marind decalajele din interiorul sistemului (invatamint rural -urban, intre profile universitare). Institutiile de invatamint se afla de ani buni nu doar in situatia de a gestiona un buget din ce in ce mai sarac, ci si de a-l cheltui cu risipa din cauza unui cadru legislativ defavorabil, care obliga la o administrare defectuoasa a fondurilor. In aceste conditii, autonomia universitara, descentralizarea invatamintului preuniversitar sint principii lipsite de continut, inoperabile in domeniul administrarii banilor. La alocatiile bugetare insuficiente si legislatia rigida se adauga fiscalitatea care face ca o parte substantiala a banilor repartizati invatamintului sa se intoarca la bugetul de stat, sub forma de impozite si taxe, facind ca finantarea acestui domeniu declarat „strategic" sa fie si mai mica in termeni reali . Am ales pentru exemplificare Universitatea „Al.I.Cuza", insa situatia este aceeasi in toate institutiile de invatamint superior din Romania. Jumatate din fondul pentru salarii revine statului Calcul