"Afacerea Vantu". In presa postcomunista a existat un singur tabu. Vreme de cativa ani, s-a scris fara probleme despre orice subiect, cu o singura exceptie. S-a putut scrie critic despre partidele Puterii si ale Opozitiei, despre amestecul serviciilor secrete autohtone si straine in evenimentele din...
"Afacerea Vantu"
In presa postcomunista a existat un singur tabu. Vreme de cativa ani, s-a scris fara probleme despre orice subiect, cu o singura exceptie. S-a putut scrie critic despre partidele Puterii si ale Opozitiei, despre amestecul serviciilor secrete autohtone si straine in evenimentele din decembrie 1989, in confruntarile de la Targu-Mures, in cele sase mineriade, despre toti politicienii, de la consilieri comunali la presedintii Romaniei. Dar a existat un tabu de presa: Sov. Mai precis, Sorin Ovidiu Vantu. Ziaristi care au descoperit faptul ca acest misterios om de afaceri a dat bani partidelor (sau fundatiilor acestora), de la stanga la dreapta si invers, sau reporteri care au aflat de zvonul ca Sov ar fi avut pe statele de plata peste 40 de parlamentari, toti acestia s-au izbit de refuzul directorilor de canale Tv sau al redactorilor-sefi ai diferitelor publicatii de a include materiale filmate sau articole cu privire la enigmaticul personaj. Rareori a aparut numele Vantu in presa. In mai 2000 insa, a izbucnit un scandal de asemenea proportii, incat tabuul a fost incalcat. Scandalul Fni a falimentat peste noapte mai bine de 300.000 de romani.
Chiar dupa izbucnirea scandalului, presa s-a ferit sa ii mentioneze numele, mai ales ca exista o intelegere in cadrul Clubului Roman de Presa - intre editorii, directorii, redactorii-sefi ai diferitelor canale de radio, televiziune, cotidiene - de a nu se publica "atacuri" reciproce. Iar S.O. Vantu edita ziarul "Curentul". Primul care a incalcat stupida intelegere a fost directorul ziarului
