Iarna pe ulita. Chiar daca guvernantii se fac ca ploua, iarna, de regula, ninge. Acum, stie tot primarul: iarna nu-i ca vara. Anul asta de Sarbatori a nins cu fulgi cat palma, acoperind infinitul ondulat al plaiurilor mioritice cu nameti cat casa. Albul imaculat al zapezii a ascuns, pentru un anotim...

Iarna pe ulita

Chiar daca guvernantii se fac ca ploua, iarna, de regula, ninge. Acum, stie tot primarul: iarna nu-i ca vara. Anul asta de Sarbatori a nins cu fulgi cat palma, acoperind infinitul ondulat al plaiurilor mioritice cu nameti cat casa. Albul imaculat al zapezii a ascuns, pentru un anotimp, dealurile de steril din zonele miniere, mormanele de fiare vechi din marile parcuri industriale si gaurile din drumurile nationale. Ba chiar si drumurile nationale. Zile in sir acestea au stat sub troiene, de-ti trebuia o harta sa le descoperi. Dupa ce au incercat zadarnic sa-si faca drum prin nameti, pana si comandamentele de iarna s-au dat batute. Sute de localitati au fost izolate de urgia alba.

Si nu e de mirare ca au fost multi cei care au simtit, in pragul Anului Nou, cat e de adevarat proverbul cu nu face azi ce poti lasa pe maine. In special cei care, de dragul unor sarmale mancate cu familia ori cu prietenii, s-au gasit sa infrunte viscolul si troienele in ajunul Sarbatorilor. Ca un facut, tocmai atunci zapada a dat pe-afara si a paralizat, pe drumurile de bejenie, cohorte de masini. Motorul a inceput sa icneasca, stergatoarele au intepenit, biruite de omatul cazut din inaltul cerului, rotile au patinat pana si-au gasit linistea si nemiscarea in troienele de zapada.

Sute de oameni s-au incalzit la tigara pana sa vina cineva sa-i scoata din zonele sinistrate. Masinile au ramas abandonate pe marginea drumurilor. Cum sa nu-ti spui de o mie de ori ca ar fi trebuit sa mai ai un strop de rabdare sa se potoleasca vantoasele? Cum sa nu cai