George BANU
Livada de visini, teatrul nostru. Jurnal de spectator
Traducere de Anca Maniutiu, Editura Alfa, Bucuresti, 2000, 144 p., f.p.
Intr-un decor clar-obscur, se intrevad printre oameni si amintirile lor crengile unei livezi de visini. Apoi se simte mirosul imbatator care poarta cu el povestea unor vieti, a unor regasiri nostalgice. Toate un simbol, o metafora si nu mai putin o realitate.
Cea mai recenta carte a criticului de teatru George Banu, Livada de visini, teatrul nostru poarta – ca si cele anterioare (Actorul pe calea fara de urma, Teatrul memoriei, Rosu si aur, Peter Brook sau regizorul si cercul etc.) –, amprenta unei stilistici proprii. Stilul inconfundabil al scriiturii lui George Banu, impregnat de o evidenta nota de poeticitate, transforma cartile sale in eseuri teatrale, care au ceva din seductia unui spectacol abil construit.
George Banu are vocatia spectatorului avizat, apt sa surprinda si sa intuiasca cele mai fine intercalari si nuante integrate viziunii de ansamblu. Un ochi nascut parca pentru a vedea spectacolul, cultivat cu grija si provocat sa se deschida spre perceptii multiple, ne ghideaza de fiecare data in cartile autorului. Nu este vorba nici de o detasare impusa cu orice pret, alterind gustul pentru spectacol si transformind discursul intr-o relatare terna si conventionala (prezenta din pacate in critica noastra de specialitate) nici de capcana efuziunilor si a patetizarilor. Cu luciditate, finete receptiva si vizibila placere ludica, George Banu recompune montarile – lecturi ale Livezii de visini. O piesa de teatru aleasa nu intimplator, ci tocmai pentru ca reflecta o metamorfoza substantiala, surprisa pe mai multe paliere: experienta de viata, statut social, valori materiale si spirituale.
Livada de visini coaguleaza personaje si semnificatii polarizante. Pe de o parte sint
