Conf. univ. dr. Sorin Mitu (coordonator), prof. gr. I Lucia Copoeru, conf. univ. dr. Ovidiu PECICAN, lector univ. Liviu TIRAU, asist. univ. Virgil TARAU
Istoria romanilor. Manual pentru clasa a XII-a
Editura Sigma, 1999, 160 p., f.p.
In toamna anului 1999, Romania se afla in miezul unei profunde crize extinse la toate nivelurile1. Esentialmente, aceasta se datora scaderii periculoase a nivelului de trai, dar, la rindul ei, degringolada economica provenea din cauze politice. Mai noii si mai vechii guvernanti nu gaseau caile pentru a restructura vechea economie socialista, cu giganti industriali, acum inutilizabili in forma mostenita, pentru a o modela intr-o economie viabila, adaptata la nevoile incadrarii in sistemul capitalist dominant. In pofida sloganurilor celor mai importante partide romanesti, dupa care integrarea in ansamblul Europei Unite era o prioritate, iar adoptarea modelului economiei de piata un deziderat indubitabil, in ultimii zece ani nimeni nu avusese curajul ori poate nu dorise sa adopte masura privatizarii economice. A o face ar fi insemnat sa restaurezi si in Romania, ca in alte parti, proprietatea particulara. Or, ce se poate spune despre vointa de a infaptui acest lucru daca nici Constitutia adoptata in 1991 si nici celelalte legi organice, adoptate ulterior, nu garantau acest tip de proprietate?
Criza era deci una politica si ideologica si se manifesta si in planul mentalitatii dominante. Intr-o era pe care politologii se grabisera sa o defineasca drept postideologica, bataliile ideologice erau la ordinea zilei. Poate ca Samuel P. Huntington avea dreptate sa considere ca momentul care va urma va fi al unei „batalii intre civilizatii“, expresia acestora fiind marile religii. Poate ca ideologiile in conflict urmau – si urmeaza – sa fie, precum odinioara, crestinismul versus mahomedanismul. In orice ca
