Cornelia STEFANESCU
Destinul unei intilniri. Marcel Proust si romanii
Editura Elion, Bucuresti, 2001, 238 p., f.p.
Motto: Drama postproustianismului incepe cu o noua constiinta a limbajului.
Gheorghe Craciun, Corespondenta, 1984
Dna Cornelia Stefanescu publica o binevenita (si neasteptata de nimeni si nimic, chiar contrar, cumva, orizontului de interes imediat, desigur, doar o simpla, poate falsa, „impresie“…) lucrare dedicata lui Proust. Destinul unei intilniri. Marcel Proust si romanii (Editura Elion, Bucuresti, 2001, editor Virginia Carianopol, carte aparuta cu sprijinul Ministerului Culturii si Cultelor) (re)aduce in atentia noastra personalitatea unuia dintre marii prozatori ai secolului recent incheiat. Marturisim ca nu stiam de pasiunea dnei Stefanescu pentru Proust, asa cum, insa, o stiam o neobosita cercetatoare si editoare a lui Mihail Sebastian. (Un volum „portocaliu“ de publicistica aparut in 1971 la Minerva – Eseuri, cronici, memorial – era ingrijit si prefatat de aceeasi doamna, redactoare-editoare de „scoala veche“, aceea care incepea seria Opere din Sebastian in Scriitori romani tot la Minerva, in 1994, din pacate ramasa in stadiul de unic volum… Necesare si utile, credem, aceste „precizari liminare“, caci ele denota o buna introducere in „epoca“ si contextele/subteranele ei, nu doar literare.)
Nu stim cum l-a descoperit dna Stefanescu pe Proust, dar putem depune marturie despre propriul nostru traiect. N-ai cum sa nu te implici biografic, emotional si „voluntar“-premeditat cind este vorba de Proust. Caci de atitea ori el insusi a si s-a luptat pentru a demola clisee si prejudecati, gresite abordari si false piste de lectura/analiza ale propriilor creatii. Asocierea una-doua cu memoria involuntara si presupusul sau bergsonism au fost, deja, demontate de numerosii sai cititori/critici/analisti c
