Nu este tocmai usor a-ti forma o idee pe cit posibil exacta despre ideea liberala romaneasca. Cauzele sint mai multe, de unde si dificultatea unei minime sinteze. Ne-am dat seama de aceasta realitate incercind o prima evaluare de ansamblu a lui Alexandru George, personalitate originala, puternica, dificila, dar caruia nu poti sa nu-i admiri independenta de spirit, consecventa, fermitatea convingerilor sale liberale, intr-o perioada totalitara si posttotalitara. Greu de urmarit in numeroase publicatii, cu o gindire inca fragmentara, adunata in volume dificil de procurat. Despre ultima (ultimele?) sa aparitie n-am aflat decit din presa. Indraznim poate prea mult daca-l rugam sa ne completeze documentarea, in vederea unei sinteze istorice despre „libertate si cenzura in Romania“? Inaintind pe un teren inca nedefrisat, nu ne-am dat seama de la inceput de dificultatile – in primul rind de documentare – ale unei astfel de intreprinderi. Ea are ca punct de plecare inca secolul 18! Liberalismul romanesc este mult mai „vechi“ decit se crede in genere.

„Cazul“ portretului ideologic al lui Cristian Preda este cel putin la fel de interesant, dar si plin de obstacole, desi total diferit. Temperament poate si mai dificil, plin de impulsuri polemice, el are meritul, in primul rind, de a tinde spre sinteza, spre sistem, spre o perspectiva istorica de ansamblu a liberalismului european. Ca este „importata“ sau nu, nu are nici o importanta. Inca tinar, in plina formare intelectuala, el a profitat din plin de posibilitatea unei specializari si documentari in Franta, dupa 1989. Situatie care prezinta avantaje, dar si unele dezavantaje, dupa cum vom vedea imediat. El este cel mai tinar teoretician al liberalismului romanesc, de o reala seriozitate, miscare de idei ce se loveste, mai ales la noi, de destule obstacole. Multe dintre ele sint percepute cu acuitate de insusi Cris