Vitalitatea

„culturii particulare“

Din fericire, cultura romana a mers si de-a lungul lui 2001 inainte, cu toata reaua gestionare ministeriala a domeniului (despre care am vorbit pe larg data trecuta). Pe de o parte, cum am aratat deja, o serie de institutii bugetare au reusit sa se „descurce“, completindu-si fondurile din surse private si aplicind strategii creative si de „marketing“ artistic meritorii, cu foarte bune rezultate pe alocuri. Pe de alta parte, a continuat sa creasca in anul trecut „cultura particulara“ (cu toate rezervele pe care le-am putea avea fata de atari „compartimentari“, exprimate si in deschiderea acestui bilant): in Romania de azi exista un mare numar de grupari artistice si intelectuale, asociatii, fundatii, centre, edituri, galerii de arta s.a.m.d. pornite din „libera initiativa“ si – deci – entuziaste, sustinute nu neaparat de bani, cit de pasiunea celor implicati si de mentalitati adeseori noi, de idei proaspete, nonconformiste, „alternative“.

Altfel spus, traim intr-un peisaj cultural dinamic, in care se inregistreaza deja un grad ridicat de institutionalizare in zona independenta. Dupa cum se vede, structura generala a cimpului nostru cultural tinde – deloc intimplator – sa o reproduca pe aceea a economiei, unde cantitativ inca mai domina industriile si utilitatile publice, in timp ce afacerile private se dovedesc flexibile si dinamice, ajungind sa contribuie la produsul intern brut cu un procent mai mare decit companiile bugetare, neproductive dar sustinute cu sume enorme de la buget. Ce-i drept, evolutiile pe ansamblu sint pozitive, cu toate intirzierile, frinele si jocurile de interese care paraziteaza procesul general de reformare a tarii, a economiei si a cimpului cultural. Ministerul „de resort“ a avut in 2001 – am vazut – un comportament conservator, in mare masura ostil zonelor artistice si intelectual