Premisele istorice si administrative

„Romania a angajat in 1994-1995, cu Banca Mondiala, trecerea la manualele alternative in invatamintul primar si gimnazial, dar s-a comis incercarea producerii de manuale alternative fara reforma planurilor de invatamint si a programelor. In 1998 si 1999, Ministerul Educatiei Nationale a corectat eroarea. Sub coordonarea consilierei Dakmara Georgescu, specialista de reala reputatie internationala, s-a elaborat si publicat, in forme moderne, pentru prima oara in tara noastra, Curriculum-ul National, opera intelectuala de prim ordin a deceniului. Prin Ordinul ministrului educatiei nationale nr. 3831 (1999), s-a dispus trecerea la producerea de manuale alternative pentru licee. Orice tara civilizata tinde spre manuale alternative ca spre o conditie de naturala diversificare si de creare de sanse de a alege pentru tineri. In mod concret, manualele alternative sint un bun indicator al distantei pe care o luam fata de socialismul rasaritean si de malformatiile lui. Mai amintesc ca, in baza Ordinului ministrului educatiei nationale nr. 4589 (1999), se trece treptat, in intreg invatamintul preuniversitar, la piata libera a manualelor.

Sistemul de producere a manualelor s-a schimbat si in tara noastra. Orice profesor poate face propuneri de programa, iar programa este elaborata de cei mai buni specialisti ai disciplinei, reuniti in comisia nationala de specialitate. Orice profesor poate concura cu propunere de manual. Autorizarea manualelor se face pe baza referatelor de specialitate solicitate de edituri si de Consiliul National al Manualelor. Pe baza rezolutiilor acestora, Secretariatul de Stat pentru Invatamintul Preuniversitar elaboreaza ordinul de avizare a manualului. Manualele nu mai au antetul ministerului, ele fiind produsul diversificat al specialistilor care aplica programa. Aceasta este coloana vertebrala unificatoa