De buna seama, nu sint singurul interesat de problematica mediatizata cu generozitate de redactia hebdomadarului Observator cultural in numarul 94/11.12-17.12.2001, pp. 15-17 – simpozionul de la Cluj Literatura in manuale si in scoala.
Pe linga acest interes (justificat, intrucit sint profesor de literatura si limba romana), tin sa-mi exprim totodata surprinderea: nici unul dintre colegii mei de catedra din Liceul de Metrologie „Traian Vuia“ din Capitala n-a stiut de aceasta manifestare! Imi marturisesc fara jena ignoranta totala si in privinta „Asociatiei Nationale a Profesorilor de Limba si Literatura romana «Ioana Em. Petrescu»“, precum si in aceea a Scolii de vara pentru profesori!…
Am incetat in ultimii ani sa ma minunez de multe – inclusiv de faptul ca doar 8-10% din dascalii Romaniei stiu (sau mai vor sa stie) de aparitia unor publicatii ale Societatii de Stiinte Filologice din Romania precum Limba si literatura romana – pentru elevi – ori Limba si literatura – pentru profesori; de foarte recenta asertiune a cuiva, conform careia „iesim dintr-o epoca in care textul era fundamental si intram (vai noua! – nota mea) intr-una in care imaginea (nu neaparat cea de arta) este suverana“1 etc. De aceea poate ca as fi trecut peste… „evenimentul din lumea scolii“ pe care-l semnala Observatorul cultural (conformindu-ma acelei generale mentalitati extrem de paguboase a lui „ei si?“ care ne-a adus in coada tarilor europene!), daca in titulatura gasita potrivita de organizatorii asociatiei deja pomenite n-ar fi fost introdus adjectivul cu iz proletcultist „Nationala“, in contrast cu mesajul stimabil al materialelor prezentate!
Singura sintagma „profesori de elita“, folosita nefericit undeva, in articolul doamnei Otilia Pacurari, cred, ar fi de natura sa zgindare orgolii, stirnind mai degraba suspiciuni, iar nu apetit intru „unitate si fratie“ in rind
