Camus revine

Un eseu excepţional despre romanul Ciuma de Albert Camus a publicat Tony Judt în The Guardian din 17 noiembrie trecut. În traducerea lui Mircea Mihăieş, eseul a apărut în Orizontul din decembrie. Ciuma a fost scris cînd autorul abia trecuse de 30 de ani. Documentarea pentru roman i-a luat cîţiva ani buni. Au venit războiul şi rezistenţa. Camus şi-a întrerupt lucrul la carte. Care s-a tipărit totuşi în 1947. Succesul a fost împărţit: bine primit de cititori, romanul a fost întîmpinat cu multe obiecţii de către critici. Principalul reproş: caracterul nepolitic, natural al dezastrului cu care locuitorii Oranului se confruntă. Astăzi. Tony Judt găseşte că acesta este principalul merit al unui roman care aspiră la universalitate. După 11 septembrie, îl citim altfel spune autorul eseului. 'Nu cu fascismul voia Camus să se răfuiască ' scrie Judt ' o ţintă uşoară, la urma urmelor, în 1947, ci cu dogma, cu conformismul, delăsarea sau laşitatea în toate formele de manifestare publică'. A doua obiecţie ridicată de contemporani a fost ambiguitatea mesajului şi a judecăţilor. Ca şi în cazul apolitismului, Judt consideră că tocmai faptul de a nu moraliza pe tema nenorocirii şi lipsei de rezistenţă a oamenilor reprezintă o calitate a romanului. Banalitatea răului de care a vorbit Hannah Arendt este ilustrată perfect în alegoria camusiană de acum cincizeci şi cinci de ani.

Secolul 21 şi Nietzsche

Un sextuplu număr pe ianuarie-iunie 2001 inaugurează o nouă-veche publicaţie: Secolul 20 devine Secolul 21. Un cuvînt editorial al directorului publicaţiei ne informează cu privire la necesara metamorfoză din titlu, dar şi cu continuităţile inevitabile. Numărul cu pricina este consacrat lui Nietzsche. Patru sute de pagini excepţionale evocă, într-un fel ori altul, personalitatea şi