In tentativa de a obtine, anul trecut, statutul de zona defavorizata, autoritatile locale trebuiau sa adune 5.000 de semnaturi din partea romascanilor fara nici un venit, dar care au trecut prin fazele de somaj si ajutor social. Acele semnaturi veneau sa certifice o realitate de speriat: somerii si cei fara nici un venit reprezentau mai mult de 33% din populatia Romanului. Cele 5.000 de semnaturi completau statistica de 20.000 de persoane care iesisera din orice forma de plata. In spatele gestului simplu de "a da cu pixul" pe o lista, la Primarie, statea o miza substantiala: legislatia prevedea facilitati consistente investitorilor care ar fi trebuit sa devina interesati de zona defavorizata a Romanului - care, fie vorba intre noi, nu e undeva, la dracu'n praznic, ci pe un drum european si o cale ferata de importanta nationala. S-ar fi creat oportunitati de afaceri, ar fi aparut noi locuri de munca si posibilitati de cistig pentru multi saraci lipiti pamintului. Credeti ca lumea a navalit la Primarie sa semneze si sa ceara de lucru? Ce'sti copil? Tocmai in vremea aceea era Festivalul Berii, in Parc, asa ca lumea s-a bulucit intr-acolo. Au baut o bere-doua si au uitat de lista sau au aminat treaba cu semnatura pe mai tirziu, ca poate nu mai trebuie! Si-uite asa am ramas noi defavorizati "cu acte-n regula"… Acum, toti cei fara de venit se calca-n picioare pe holurile-labirint ale birocratiei, sa-si intocmeasca dosarele care sa le asigure venitul minim acordat de Guvern. Luminita de la capatul tunelului pilpiie cu trei zerouri in coada: 650.000 de lei! Pentru banii astia, o multime de romascani se inghionteste, se scuipa si se-njura pe la cozi, mai abitir ca pe vremea Impuscatului. Toti se-ntreaba cind se dau banii, dar nimeni nu se gindeste (sau nu vrea sa se gindeasca) si la faptul ca astea citeva sute de mii amarite nu se dau degeaba: beneficiarii lor trebuie sa munc