Povestile Mamei LetaMireasa din Novaci"Cum l-am lasat eu sa plece atunci, pe Ion, ca de la casa straina?". Acum vreo doua-trei veacuri, vremuri tulburi i-au incercat pe romanii transilvaneni. Stapanirea austro-ungara ce le ocupase pamanturile i-a silit sa-si lepede credinta, sa-si uite limba ori sa-...
Povestile Mamei LetaMireasa din Novaci"Cum l-am lasat eu sa plece atunci, pe Ion, ca de la casa straina?"
Acum vreo doua-trei veacuri, vremuri tulburi i-au incercat pe romanii transilvaneni. Stapanirea austro-ungara ce le ocupase pamanturile i-a silit sa-si lepede credinta, sa-si uite limba ori sa-si ia lumea-n cap. Multi dintre ei au trecut muntii si s-au asezat de cealalta parte a lor, mai catre sud, in locuri ce le aduceau aminte de vetrele parasite fara voie. Au venit cu mii de oi, caci erau pastori buni, cu obiceiuri si sarbatori la care tineau cu sfintenie. Si-au adus cu ei familiile, animalele, uneltele si unii au desfacut chiar si bisericile din satele parasite si le-au reconstruit apoi in noile vetre pe care le-au intemeiat. Urmasilor acestor romani transilvaneni, renumiti pentru harnicia lor, li se mai spune si azi, in Novacii Gorjului, "ungureni".
Povestea care urmeaza am aflat-o de la o stranepoata de ungurean, Elisabeta Glavan. Mama Leta - cum o stiu vecinii - are 89 de ani si e tare mandra ca se trage din neamul vestitului haiduc ardelean Pop.
Exodul
La inceput, veneau numai primavara si se asezau cu turmele mai sus de Gura Vaii, dincolo de Varful Papusa, unde erau pasuni grase. Stateau toata vara in munti si toamna isi manau turmele inapoi, in satele lor din Ardeal. De la an la an, veneau tot mai multi si, odata, intr-o primavara, s-a intamplat de-a venit de dincolo de munte un sat intreg. Doua zile la rand au tot venit cu turmele si cu magarii incarcati cu de toate si s-au asezat pe malul Gilortului, din
