Coruptia ca joc politic. Toata lumea stie ca in Romania coruptia face legea. Scandalurile de toate tipurile, mediatizate in tara si in afara ei, au confirmat-o ca pe o "stare naturala", un atribut inalienabil al societatii. Daca exista coruptie fara corupti, atunci intreaga comunitate este bolnava....
Coruptia ca joc politic
Toata lumea stie ca in Romania coruptia face legea. Scandalurile de toate tipurile, mediatizate in tara si in afara ei, au confirmat-o ca pe o "stare naturala", un atribut inalienabil al societatii. Daca exista coruptie fara corupti, atunci intreaga comunitate este bolnava. Nu se explica altfel de ce, in doisprezece ani de la rasturnarea comunismului, dupa mai multe guvernari de culori diferite, nu a fost nominalizat - si "executat" - nici un mare corupt, nu a fost pedepsit nici un mare "tunar". De doisprezece ani, afaceristii romani s-au obisnuit sa dea lovituri cu averea publica si apoi sa se ascunda un timp sau sa se retraga... in politica. Toti demnitarii care au guvernat din 1989 incoace stau material mult mai bine dupa ce si-au finalizat mandatele. Exceptiile sunt foarte rare. Toti cei care au vanat posturi in Administratie sau in Legislativ au fost, pana la ocuparea lor, "saraci, dar cinstiti". Toti au promis eradicarea coruptiei (sau, cel putin, mentinerea ei la cote acceptabile) si toti, ajunsi "sus", au avut grija sa nu-si deranjeze predecesorii. Extragerea unei "caramizi" oarecare ar fi prabusit zidul pe care, cu migala, l-au ridicat cu totii. Constatarea amuzata a unui prim-ministru in functiune - "nu mai este nimic de furat" - a devenit o emblema pentru Statul roman. "Placinta comuna" (a se citi economie de Stat) s-a redus intr-adevar prin "privatizari" mai mult sau mai putin corecte, dar afaceristii au gasit noi "mine de aur", serviciile publice, prin care banii tuturor sunt deturnati spre propriile buzunare.
