Cu un comic de mare clasa, despre umorul contemporanNicu Constantin"Nu e vorba de un conflict intre generatii, ci de un conflict intre calitate si vulgaritate". Jean Constantin (despre Nicu Constantin): "E unul care mi-a imprumutat numele; poarta funduri de sifoane la ochi, saracul...".. Nicu Consta...
Cu un comic de mare clasa, despre umorul contemporanNicu Constantin"Nu e vorba de un conflict intre generatii, ci de un conflict intre calitate si vulgaritate"
Jean Constantin (despre Nicu Constantin): "E unul care mi-a imprumutat numele; poarta funduri de sifoane la ochi, saracul...".
Nicu Constantin (despre Jean Constantin): "Ati auzit? Pe Jean, ala de la Constanta, l-a uitat muma-sa pe plaja cand era mic si s-a innegrit de tot...".
Jean Constantin: "Eu sunt grec, domle, nu macedonean ca el, pe mama o chema Caliopi".
Nicu Constantin: "Ce v-am spus eu? Si pe Acropole au ajuns ciorile...".
***
Cititorii isi vor fi amintind, probabil, de acest "dialog la distanta", purtat de indragitii actori Jean Constantin si Nicu Constantin pe diverse scene, in cadrul unor spectacole de revista. Ceea ce retinem fara greutate este umorul de calitate, "tachinarea" reciproca, aflata la baza prieteniei celor doi comici de mare clasa ai scenei romanesti. Nimic vulgar, nimic compromitator, nimic jignitor. Exemplele pot continua, incepand cu scheciurile marelui Tanase, pana la monologurile unui Vasile Tomazian, Mircea Crisan, Toma Caragiu sau Dem Radulescu. O scoala a bunului gust, a umorului spumos, a satirei patrunzatoare. O epoca de aur, ale carei linii de forta, in mod paradoxal, par a fi fost date uitarii in ultima vreme, pentru a face loc vulgaritatii, cuvintelor porcesti, gesturilor obscene, scalambaielilor jalnice. Cum tot acest arsenal se intinde ca o pecingine de la o televiziune la alta, otravind mai ales generatiile tin
