Dupa zece luni de guvernare comunista, care parusera sa lase o lespede a tacerii si apatiei peste Republica Moldova, manifestatiile din ianuarie curent de la Chisinau, legate de introducerea limbii ruse ca materie de studiu obligatorie in scolile romanesti, au constituit primele proteste ale "celeilalte" Basarabii, cea care fusese aruncata in genunile umilintei si rusinii de votul majoritar procomunist din 25 februarie trecut. Nu este singura revolta de atunci. In primavara anului trecut, s-au desfasurat actiunile satenilor din satul Palanca impotriva semnarii tratatului de frontiera cu Ucraina, prin care Chisinaul ceda Kievului o portiune din sosea (aproximativ 8 km) in zona acestei localitati, obtinand in schimb dreptul iluzoriu de folosinta a caselor de odihna ce apartinusera fostei R.S.S. Moldovenesti la Marea Neagra, aflate azi pe teritoriul administrat de Ucraina. Protestul locuitorilor din Palanca nu a fost sustinut de alti concetateni ai lor. Ametiti de radicalismul increderii acordate noilor guvernanti cu numai doua luni mai devreme, basarabenii inca nu realizau la acea data gravitatea a ceea ce se intamplase (anume, stirbirea teritoriului national), nu intelegeau arbitrarul guvernarii comuniste; necazurile acelea nu erau ale tuturor, nu vizau intreaga populatie a Moldovei. Tocmai lipsa liantului social in jurul unor principii fundamentale pentru o comunitate a dus la victoria comunistilor.

Protestele de acum, mai mari ca amploare si ca durata, intervin intr-un context diferit. De data aceasta este amenintat un bun national - limba romana -, iar pericolul se resimte cu acuitate si la Chisinau, si la Balti, si la Soroca, si la Cahul. Apoi, cele zece luni de guvernare au inceput sa erodeze inevitabil iluziile multora in capacitatea noii puteri de a scoate tara din criza. "Parteneriatul strategic" cu Rusia s-a dovedit o gogoasa propagandistica, arat