Ne petrecem zi dupa zi, de obicei facind aceleasi lucruri. De obicei aceleasi ginduri ne trec prin minte in toate zilele saptaminii. Mincam aceleasi alimente, bem aceeasi apa, visam aceleasi vise… Borcanul cu dulceata de caise nu ne ofera decit dulceata de caise la fiecare mic dejun. Avanpremiera a sfirsitului, seara, patul nu mai are nici o surpriza. Pe fiecare dintre noi nu il poate prinde pe picior gresit decit celalalt, diferit, de neinteles, de alt sex. Vrem rupturi de ritm. Si atunci, ca sa evitam complicatiile si ca sa ne pastram libertatea, plecam din oras, mergem la tara, la mare sau la schi, ne intilnim cu oameni diferiti pe stradute inguste, pe terase, la plaja sau pe pirtie. Facem cunostinta cu profesori karatisti, cu politiste vegetariene sau cu frizeri bolnavi de bulimie. Oare citi pirati, doctori sau astronauti s-au pierdut pe drumul dintre „Ce vrei tu sa te faci cind vei fi mare?“ si o zi oarecare de peste ani? Unde s-au ratacit balerinele si invatatoarele de altadata? Ce moment si ce alegere nesabuita le-a transformat in contabile sau violoniste? Si cum dracu’ de a ajuns instructor de schi barbatul asta scund, cu aer de taximetrist? (Chiar cunosc un taximetrist care seamana cu el.) Detest instructorii de schi! Mi se pare imorala meseria asta alunecoasa. Cred ca toti instructorii de schi sufera de complexul provincialului si, o data ajunsi in Bucuresti, se duc mai intii in Mall. Ii suspectez de toate micile gesturi urite si de toate ocolisurile evidente, de toate glumele proaste si de toate promisiunile respectate. Avea dreptate cineva care imi spunea ca ii plac oamenii, dar cel mai mult inspectorii sanitari, controlorii RATB si lucratorii de pe platformele petroliere maritime. Frumos, deasupra marii, risc, apa, foc, toate la un loc…

Ne petrecem zi dupa zi, de obicei facind aceleasi lucruri. De obicei aceleasi ginduri ne trec prin minte i