Alice BOTEZ
Cartea realitatilor fantastice. Jurnal
Editie ingrijita de Fabian Anton
Editura Curtea Veche,
Bucuresti, 2001, 144 p., f.p.
Jurnalul lui Alice Botez consemneaza, in special in notele anului 1937, rezultatele unui proiect filozofic si literar neobisnuit, fiind deopotriva colectie de situatii fantastice, jurnal de vise si „jurnal intelectual, de reflectie si speculatie filozofica“ (dupa cum noteaza Fabian Anton in Cuvintul inainte). Este vorba de cautarea, in realul lucrurilor obisnuite, a unor brese spre metafizic si fantastic.
„Doamne, toate se pot intimpla. Lucrurile precise, felinare, pomi, noroaie, tocuri si pingele se pot inalta la ceruri, pot pieri. In locul lor se instaleaza iluzia si visul cu substanta aceea cu care a vorbit Dumnezeu prima oara, la Facerea Lumii, si care a aparut numai atunci cind a visat-o acel Atotputernic.“ Lucrurile cheama privirea care incearca sa le gaseasca un dincolo, ruptura fantasticului amesteca realul, viziunile si visele intr-o incercare, mereu reinnoita, de a gasi Absolutul: „Lucrurile comit acte impinse de misterele si capriciile lor. Ele magic dizolva preajma si se proiecteaza pe ele insale in mod ciudat peste restul lumilor. Devin brusc posedate de frenezii, de spectacular si de grandios“.
Alice Botez cauta miracolul, fantezia, basmul, asezindu-le mai presus de real si cotidian: „Toate lucrurile, desi sint sub carapacea lor obisnuita, cu haina pe care o poarta mereu, arata ca si cum in orice moment ar putea actualiza minuni“, „realitatea lor este realitatea a doua lumi, de aici si de dincolo“. Drumurile spre tarimuri magice, Dumnezeu, Satan sau neant se ordoneaza intr-un mit al fantasticului, o drama in trei acte povestita intr-o nota nedatata.
Incepind cu notatiile anului 1938, fantasticul tarim se indeparteaza in favoarea lumii comune in care tacerea
