Comentariul si documentarul lui Ovidiu Pecican publicat saptamina trecuta in Observator cultural (vezi Nr. 99 din 15 ianuarie 2002) atrag atentia asupra interzicerii manualului alternativ de Istorie a romanilor (Editura Sigma) de catre Ministerul Educatiei si Cercetarii, interdictie care pune sub semnul intrebarii intentia dezideologizarii invatamintului in domeniul atit de sensibil si de controversat al istoriei nationale. Ovidiu Pecican explica pe larg motivele care au ghidat echipa de istorici de la Universitatea Babes-Bolyai din Cluj in elaborarea unui nou manual de istorie. Argumentele sale sint solide din punct de vedere stiintific si tin cont de necesitatea innoirii reperelor istorice si culturale, respectiv, de formarea reflexelor mentale ale tinerei generatii prin cunoasterea rationala a trecutului. Intentia depasirii unor stereotipii cultivate de ideologiile regimurilor totalitare este mai mult decit necesara. Manualul de clasa a XII-a editat la Sigma a fost laudat de unii, pus sub semnul intrebarii de altii. Incriminarile au fost mult mai puternice, astfel incit s-a ajuns la decizia de a fi pus sub interdictie. Nici nu incape discutie, aspectul devine grav de indata ce o posibila alternativa de gindire este eliminata. Indiferent cit de controversat ar fi un manual sau o carte, libertatea de a o alege sau a o refuza ii revine individului: profesorului, institutiilor implicate direct in procesul de educatie.

In ce masura putem innoi discursul istoric de indata ce sint interzise manualele care ofera o alta orientare asupra trecutului comparativ cu aceea promovata de national-comunism sau fascism? Cum clasam dispozitiile sau ordinele care au condus la decizia amintita si care par sa nu fi luat in considerare existenta a doua versiuni ale manualului? Cred ca e indreptatita uimirea editorului Boris Singer, care, totusi, spera ca punctul de vedere al