Prestigioasa editură pragheză Libri este cunoscută de publicul cititor ceh prin producţia sa de lucrări enciclopedice, dicţionare şi tratate pe teme istorice şi culturale. În ultimii ani se bucură de o foarte bună primire o serie consacrată literaturii universale, în care au apărut pe rînd dicţionarele scriitorilor din ţările anglofone, din America Latină, din Spania şi Portugalia, din ţările nordice, din Polonia, din Rusia, Ucraina şi Belarus, din ţările balcanice. Lucrările cele mai voluminoase din respectiva serie se ocupă de literaturile cehă şi slovacă. Acum doi ani de zile, cînd mi s-a adresat directorul editurii cu propunerea ca unul dintre dicţionarele următoare să fie dedicat literaturii române, am fost imediat de acord, fiindcă de cîtva timp deja strîngeam material pentru o asemenea lucrare pe care intenţionam s-o public la Universitate, pentru a fi de folos mai ales studenţilor de la secţia de limba şi literatura română. Îmi dădeam seama, bineînţeles, că publicarea dicţonarului la Libri îl va face accesibil marelui public dornic să afle informaţii "la zi" chiar despre literaturi mai puţin cunoscute la noi, cum este şi cazul literaturii române.

Ajunsă aici, mă grăbesc însă să precizez că traducerile în limba cehă din operele scriitorilor români au totuşi o tradiţie destul de îndelungată, începînd cu ultimele decenii ale secolului XIX (perioadă în care cehi, slovaci şi români se simţeau apropiaţi unii de alţii datorită unor aspiraţii politice asemănătoare), şi continuînd prin epoca interbelică (cu Mica Înţlegere şi alte forme de colaborare între cele două state), cînd sînt traduse, impresionant de repede după apariţia originalului, mai multe opere importante ale unor scriitori de seamă, precum L. Rebreanu, M. Sadoveanu, O. Goga, T. Arghezi, Cezar Petrescu. După sfîrşitul celui de-al doilea război mondial şi eliberarea ţării noastre (la care a co