...a fost şi rămâne un luptător, un luptător singuratec, un perfecţionist tenace ce perseverează în împlinirea visului său, acela de a-şi acorda sunetele unui ideal potrivit căruia muzica, muzica sa, se doreşte a fi o incantaţie ce poate dobândi valenţe apropiate unui adevărat ritual. Nu este un lucru obişnuit astăzi când sub pulpana ocrotitoare a postmodernismului se justifică conjunctural aproape orice, când módele artistice se schimbă după sezon, după trebuinţe, după oportunităţi.
Acesta este portretul artistului care, la pragul de sus al celui de al şaselea deceniu de viaţă, ne lasă să observăm că a împlinit multe, că are de împlinit multe în continuare.
Considerată la nivelul celor peste o sută de opus-uri, muzica sa se sprijină temeinic pe ceea ce îndeobşte numim datele fizice ale sunetului considerat în datele lui fundamentale, trunchiul de bază lăsându-se a fi deşirat, mlădiat, recompus, reconsiderat, iar aceasta conform unei geometrii spirituale ce se sprijină pe funcţiile ancestrale ale relaţiilor dintre sunete, dintre sunete şi noi înşine; este un fapt ce conferă creaţiei lui Horaţiu Rădulescu un caracter quasiexotic, în egală măsură atemporal şi permanent actual.
Zilele trecute, Societatea de Muzică Contemporană din Lausanne, din Elveţia, i-a dedicat un întreg concert; momentul a fost prefaţat de cuvântul unuia dintre cei mai erudiţi exegeţi în domeniul creaţiei contemporane, publicistul Harry Halbreich, colaborator permanent al celebrei publicaţii pariziene "Le Monde de la Musique"; concertul a fost preluat de Radio Suisse Romande, programul Espace 2, şi a cuprins, de asemenea, un extins cuvânt al artistului. Concertul s-a bucurat de participarea violoncelistei engleze Catherine Marie Tunnell, de asemenea de aceea a pianistei Dana Ciocârlie, actualmente stabilită la Paris.
Numărul pe luna iunie al aceleiaşi reviste îi co
