De prin 15 decembrie 2001 până într-a doua săptămână a lui ianuarie 2002 ţara a ţinut-o într-un chef. Băncile, CEC-ul, primăriile, instituţiile bugetare, ba chiar şi o bună parte din firmele private, au tras obloanele, anunţându-şi clienţii că au intrat în vacanţă. Doar celebrul logo al formaţiei The Rolling Stones - o limbă enormă scoasă spre privitor - sau încă mai devastatorul abţibild aplicat pe geamul din spate al automobilului ţoapei (degetul mijlociu în poziţie ascensională - ca să nu zic erectilă) mai lipseau pentru ca spectacolul să fie deplin. În ultima clipă, printr-o reverenţă făcută ionului pozitiv de la Cotroceni, dolce farniente-le naţional s-a prelungit cu încă o zi - numai bine ca până pe joi, vineri bizonul să nu-şi revină din mahmureala obligatoriei beţii de Sfântul Ion.
Raportul Armageddon, luat în băşcălie de guvernanţi, ar fi trebuit să conţină un capitol suplimentar, dedicat capacităţii de reacţie a forţelor armate româneşti în intervalul tot mai lungilor ramadan-uri implantate în Carpaţi. Că o tragem spre Asia, e un secret doar pentru cine n-a coborât din creierul munţilor în ultimii zece ani. Nu mă gândesc doar la ravagiile manelelor ori la lălăiturile de muezin ale vedetelor care-au acaparat posturile de radio şi televiziune. Explicabil: unde decât în Asia (dar nu în întreaga Asie) îşi mai permit oamenii să tragă săptămâni întregi pe dreapta, abandonându-şi munca şi dedându-se la nesfârşite chiolhanuri? Ritmul de viaţă şi de muncă occidental nu cunoaşte astfel de relache-uri, considerate nu doar indecente, ci şi absurde.
Evident, şi în Occident se sărbătoresc Paştele şi Crăciunul. Însă acestea sunt prilejuri de meditaţie asupra unor simboluri ale omenirii, şi nu ocazia de-a tăvăli, săptămâni la rând, în alcooluri şi-n mâncăruri grele naşterea sau moartea Mântuitorului. Nişte prieteni care-au sărbătorit Noul An într-una di
