Apocalipsa de fiecare zi
Iar tu poţi să-ţi închipui despre maorte orice.
După cum se rosteşte Şcoala din Frankfurt
şi ne asigură călugărul din Assissi
decadenţii din Köln şambelanul
din Chamonix şi înţeleptul din Tormes
hăulitorii coranului din moscheile orientale
precum şi vînătorul de pelicani din
Insula Mare a Brăilei
ai crede că cel mai bun lucru
e libertatea. Pe urmă ai crede că libertatea-i
chiar o uşiţă spre paradisul pierdut.
Dar tu de-atîţia ani sapi în tine groapa asta
îngustă
şi nu cunoşti vreun răspuns clar la întrebările
limpezi.
(DIN CÎND ÎN CÎND SE DESCHIDE O PÎINE
ŞI PRIN EA BÎIGUIE UMBRA)
În rest lumea-i plină de zei tocmiţi cu ora
pentru umilinţa noastră
şi rugăciunea: biată torţă plimbată prin ploaie.
În rest apocalipsa de fiecare zi
pe cînd adevărata moarte vine enervant de
încet.
Cerul oprit
Cu picioarele-n noroiul tău, Doamne,
rîvnind precum servitorul prinţesele de la curte
o fărîmă din cerul oprit!
Cum servitorul delicat şi sperjur priveşte pe-ascuns
sînii pe jumătate dezgoliţi ai prinţeselor
tot aşa robul tău cel al pămîntului
născut cu gustul morţii în gură
tot ignorînd acest trup făcut să vadă
lumina
stă aplecat peste catapeteasma cerului
cu mîinile răsfirate aşteptînd evanescenţa.
Uneori citesc pe pereţii albi ai Absenţei:
în caz de fericire daţi buzna în voi
şi deblocaţi toate uşile! O altă Via carrisma.
Mîngîi dimineaţa ca pe-o zdreanţă de tine
atinsă.
Cu picioarele-n noroiul tău, Doamne,
total inapt să renunţ la pămînteştile daruri.
Pentru atîta moarte
Poetului Cezar Ivănescu
Naşterea mea n-a întrebat dacă e bine
