Dec. 1960. Hans Castorp rătăcit în furtuna de zăpadă, în haosul alb prin care înaintează. Fulgii hexagonali căzând peste el, identici în simetria lor, infiniţi, fără nici o modificare a formei, simetrice ce repugnă vieţii... Hans Castorp spunându-şi: "Nu mă voi lăsa niciodată îngropat de această cristalometrie stupidă şi atât de ordonată..."
Angoasa în faţa naturii indiferente. Signum mortificationis, la Nafta, - observaţia lui Thomas Mann, în traducerea franceză: "Ce dont il a besoin, ce qu'il demande, ce qu'il aura, c'est la Terre..." Idealul materialist... Nafta, gândire materialistă germană...
***
Notă la Războiul salamandrelor de Kapek (Kurt Heber): "Să fie salamandre, să fie orice, numai m. să nu fie!" Cu greu înţeleg, recitind în mai 2001, aceste rânduri scrise într-un caiet vechi în dec. 1960 - că m. înseamnă marxişti. Să fie orice, numai marxişti să nu fie. Hm! ~n fond, suntem în spaţiul concentraţionar al lui Kafka.
***
Şi, tot în 1960, obsesia evului mediu în care mă cufund citind atâţia istorici, printre care îl notez pe Emile Brehier.
Se spune că am intrat într-o epocă medievală. Fals. Gândirea medievală nu se compară, cum cred unii, cu marxismul... exceptând unele...
Cele două tendinţe, anselmiană (de la Sfântul Anselm), care introduce raţiunea în substanţa vieţii creştine, ca intermediară între credinţă şi viziune... Apoi tendinţa tomistă introducând filosofia lui Aristotel ca un bloc autonom, independent de credinţă. Opera lui Aristotel existând independent de revelaţia creştină. Ea păstrează cu credinţa un raport exterior, nu infuzat, credinţa devenind totuşi ghidul raţiunii (singura alăturare posibilă de marxism, ca filosofie unică).
Materiile de învăţământ: trivium, quadrivium... Omul evului mediu, a cărui mentalitate îşi trimite rădăcinile în Orient, - omul s
