Întrucît te afli de mai mult timp aici, în "nordul îndepărtat" spune-mi cum ţi se pare acest loc.

În privinţa Berlinului, sînt mai curînd de partea lui Caragiale (a ambilor) decît a lui Eminescu. Berlinul e un oraş în care se poate trăi, este liniştit şi totuşi plin de viaţă, un oraş european în tot ce e mai bun în acest cuvînt. Anul trecut am locuit în Mitte, în miezul miezului, pe strada cu cele mai multe galerii de artă din lume. Era cartierul muzeelor, al imbiss-urilor, al ruinelor R.D.G.-iste transformate în baruri şi discoteci, al zidurilor încărcate de graffiti. Al rockerilor şi skinhead-ilor, unii mai bizari decît alţii, al fetelor urîţite cu stil de moda piercing-urilor. Anul acesta am stat în vestul îndepărtat, în zona rezidenţială dinspre Wansee: mult mai multă linişte, vile luxoase care te intimidează, arbori bătrîni în care i-am recunoscut pe cei atît de iubiţi de Aubrey de Vere.

Locuiesc şi acum în vila "scriitoricească" din Storkwinkel ca urmare a primirii unei burse DAAD, una dintre cele mai prestigioase burse pentru artişti. Ajunge să spun că printre cei care au mai beneficiat de ea sînt scriitori ca Mario Vargas Llosa, Margaret Atwood, Walter Abish, Susan Sontag, W.H. Auden, Ingeborg Bachmann, Michel Butor, Robert Coover, Peter Esterhàzy, Raymond Federman, Carlos Fuentes, Witold Gombrowicz, Juan Gotysolo, Peter Handke, Zbigniew Herbert, Stanislaw Lem, ca şi, dintre autorii noştri, Marin Sorescu, Ştefan Bănulescu, Ana Blandiana, Norman Manea, Gellu Naum, Mircea Dinescu sau Dumitru Ţepeneag. Şi nu sînt decît nume de scriitori, nu mai adaug aici cineaştii, artiştii vizuali, muzicienii. Viaţa în astfel de comunităţi este foarte specială, înveţi foarte multe lucruri pe care, pur şi simplu, nu ai cum să le înţelegi altfel. Mulţi autori români sînt oarecum "ghetoizaţi" în mica noastră lume literară. Pentru oricare dintre ei ar fi o mare