Noica şi Lenin

Din pricina "pauzelor" din Sărbători, care ne-au obligat să scoatem un număr dublu la mijlocul lui decembrie trecut şi să sărim peste prima săptămînă din ianuarie, am rămas datori cu semnalarea unor lucruri foarte interesante. Unul dintre ele este interviul acordat dlui Daniel Cristea-Enache de către dl Andrei Pleşu pentru Adevărul literar şi artistic din 11 decembrie 2001. Dl Pleşu constată că s-a răspîndit obiceiul de a considera că aproape orice gest literar din perioada comunistă a cauţionat regimul sau a reprezentat o formă de complicitate. Am remarcat şi noi această tendinţă, mai ales la tineri sau mai puţin tineri critici şi eseişti. Scrie dl Pleşu: �Nimănui nu-i trecea prin cap (înainte de '89 - Cronicar) că Păltinişul e o formă de propagandă leninistă, nimeni nu-l căuta pe Constantin Noica din dragoste pentru Nicolae Ceauşescu sau din simpatie pentru politica culturală a Suzanei Gâdea. A proclama astăzi astfel de năzbîtii e o simplă aflare în treabă. De regulă, se recurge la un vulgar sofism. De vreme ce, izolaţi la munte, dădeam impresia că se putea funcţiona normal în contextul mizerabil de atunci, înseamnă că, indirect, legitimam acel context, calificîndu-l drept respirabil. E ca şi cum ai spune: de vreme ce ai supravieţuit unui taifun, înseamnă că taifunul are şi părţi buneş...ţ Nu poţi să nu te miri cum de au ieşit din această populaţie nefericită, dar precaut resemnată, atîţia îngeri exterminatori".

Sechele şi lichele

Tot la începutul lui decembrie trecut (nr. din 1-2) apărea, în Curierul Naţional un amplu articol polemic al dlui Valeriu Râpeanu despre situaţia dezastruoasă a editurilor Minerva şi Univers, după privatizarea lor. Una din ţintele polemicii dlui Râpeanu este dl Mircea Martin, fostul director al Universului, demisionar în semn de protest acum cîtăva vreme. Dl Martin e acuzat de a