Ana Blandiana"O sa stam, ca in fiecare an, in familie si in casa, bucurandu-ne de linistea Sarbatorilor". - Transilvania a fost si ramane un simbol al pastrarii traditiei romanesti. Si dvs. ati copilarit in Ardeal, intr-o familie de preot. Va mai amintiti de Craciunul acelui timp?. - Ca sa nu va fac...
Ana Blandiana"O sa stam, ca in fiecare an, in familie si in casa, bucurandu-ne de linistea Sarbatorilor"
- Transilvania a fost si ramane un simbol al pastrarii traditiei romanesti. Si dvs. ati copilarit in Ardeal, intr-o familie de preot. Va mai amintiti de Craciunul acelui timp?
- Ca sa nu va faceti iluzii despre pitorescul raspunsului meu, trebuie sa precizez dintr-un inceput ca sunt un copil crescut la oras. Ca poet, i-am invidiat intotdeauna pe colegii mei nascuti la tara, care crescusera si se formasera in cunoasterea directa, nemediata a satului. "Fiecare venim dintr-un sat,/ Unii direct, altii trecand prin parinti", scriam in adolescenta, dand glas acestei nostalgii. Aceasta nostalgie putea sa fie mai fecunda poetic decat realitatea nemijlocita. In copilaria mea, tata era preot la Oradea, intr-un cartier din apropierea garii, locuit de ceferisti, care, lucrand, dupa cum spuneau ei, "12 cu 24" (adica in schimburi lungi, alternand cu zile libere), erau pe jumatate muncitori, pe jumatate tarani, pentru ca timpul liber si-l petreceau lucrandu-si gradinile de la marginea orasului sau chiar din satele apropiate, de unde proveneau. Aceste radacini taranesti, neuscate inca, dadeau cartierului nostru o tenta speciala, care in preajma Sarbatorilor se colora brusc. Copiii formau grupuri care mergeau la colindat "cu steaua" (si carora li se dadeau mere si nuci, nu bani), iar baietii mai mari, si chiar barbatii, mergeau "cu capra" si "cu irozii", pregatindu-si din timp textele de adevarat teatru popular si costumele improvizate din cergi, stergare
