Zapezile de altadataPoveste pentru fetita mea. "De ce se bat Mos Craciunii?", a intrebat-o copilul meu pe mama mea, in urma cu cateva zile, iar mama n-a stiut ce sa ii raspunda. Era adevarat: pe ecranul televizorului, trei Mos Craciuni se lovesc intre ei cu picioarele, rafuindu-se sangeros, pentru c...
Zapezile de altadataPoveste pentru fetita mea
"De ce se bat Mos Craciunii?", a intrebat-o copilul meu pe mama mea, in urma cu cateva zile, iar mama n-a stiut ce sa ii raspunda. Era adevarat: pe ecranul televizorului, trei Mos Craciuni se lovesc intre ei cu picioarele, rafuindu-se sangeros, pentru care oferta de telefonie mobila va fi mai avantajoasa de Sarbatori. Barbile cele albe si pufoase devin adevarate masti ninja, iar Mosii se pocnesc in toata regula, maniosi tare.
Copila ii priveste cu spaima si rade fara chef. Degeaba i se spune ca e o gluma, o reclama ca atatea altele! La cei aproape trei ani, n-are puterea sa priceapa. Se simte derutata, chiar amagita, doar auzise de atatea ori ca Mos Craciun e darnic si ca, de regula, e bun. Intre povestile bunicii si ceea ce se intampla pe ecran e o deosebire ca de la cer la pamant.
***
Dar fara acest prilej, mama nu mi-ar povesti niciodata ce-a insemnat pentru dansa Craciunul in copilarie, cand nu erau reclame televizate, cand Mosul era unul singur si nu se incaiera cu altii asemenea lui. Nu mi-ar fi povestit, fiindca - zice ea - aceste lucruri nu sunt de povestit, ci "de simtit".
Se intampla in Campulungul Bucovinei, orasel invelit in zapezi si creste de munti, locul unde ceva mai tarziu s-a nimerit sa ma nasc si eu. Dupa cate o ninsoare nemiloasa, orasul pierea sub troiene si uneori nu puteai iesi din el cu zilele. Nametii urcau pana la stresini, strazile se inmormantau intr-o tihna alba si stralucitoare, netulburata decat de furnicarul ritmat, cuminte, al saniilor c
