Monologuri cu scriitori. Petru Romosan. "De ce n-am invia si noi?". Multi romani isi pun, deschis sau doar la masa din bucatarie, o intrebare grea: mai are sau nu tara lor vreo sansa? Sansa de a redeveni o tara normala, ca oricare alta, care sa nu se mai afle la marginea lumii civilizate? O tara care...

Monologuri cu scriitori

Petru Romosan

"De ce n-am invia si noi?"

Multi romani isi pun, deschis sau doar la masa din bucatarie, o intrebare grea: mai are sau nu tara lor vreo sansa? Sansa de a redeveni o tara normala, ca oricare alta, care sa nu se mai afle la marginea lumii civilizate? O tara care sa nu mai fie o problema pentru nimeni?

Marturisesc ca si eu am asemenea indoieli. Resursele mele de optimism, destul de mari - poate chiar inepuizabile -, sunt uneori puse la incercare. Desi imi continuu proiectele, desi muncesc ca si cum as avea o tinta precisa, indoiala, cu intrebarea ca un vierme "la ce bun?", devine uneori coplesitoare. In asemenea momente, imi revine credinta dintotdeauna, aceea ca, lucrand fara intrerupere, exita o posibilitate, una mica, de-a ajunge sa realizezi ce ti-ai propus, fara sa bagi de seama.

Cand pe ecranele televizoarelor apare o mama care-si saruta gemenii conceputi in vitro, nascuti intr-o clinica din Cluj, nu poti sa nu-ti aduci aminte ca si tu esti rezultatul a sute, a mii de intamplari miraculoase, de nasteri pe muchie de cutit, de supravietuiri inexplicabile.

Tara, comunitatea in care traim, trece prin ani durerosi, mai mult decat grei. Multi dintre cei mai buni ai nostri au plecat in cele patru colturi ale lumii, unde nu sunt neaparat fericiti. Noi, cei maturi astazi, aici, nu le putem fi un adevarat sprijin copiilor, batranilor, bolnavilor. Si asta e insuportabil. Dintre femeile si barbatii nostri, multi au plecat in floarea varstei. Si am slabit si mai mult. Va reusi neamul ac