Interviu cu Chris Donnelly, asistent special al secretarului general al NATO pentru problemele Europei Centrale si de Est
- In aceasta discutie de acum despre extindere, dupa 11 septembrie, exista noi elemente pentru a defini importanta acestui proces, atit pentru NATO, cit si pentru statele candidate?
- S-au schimbat atit de multe in ultimii ani si ne apropiem acum de o noua runda a procesului extinderii, fundamental deosebita de ceea ce a fost miscarea anterioara. Atunci cind secretarul general afirma ca „usa NATO este intotdeauna deschisa“ are perfecta dreptate, dar trebuie sa ne dam seama ca e vorba despre o usa deschisa a unui tren in mers. Intreaga situatie de securitate in Europa se modifica rapid. In primul rind, decizia de a efectua sau nu extinderea nu mai este un lucru care tine de decizia politica a tarilor membre si, intr-un anumit sens, nici macar caror tari sa le adreseze invitatia de aderare. Aceasta pentru ca cele ce s-au petrecut in ultimii ani, mai ales din jurul conflictelor din Iugoslavia, au permis multora dintre tarile candidate sa-si demonstreze angajamentul politic si solidaritatea fata de Alianta, sa ofere sprijin pentru actiunile acesteia si sa demareze colaborarea intre fortele lor armate si cele ale Aliantei prin intermediul planificarii noastre militare. Astfel, in mare masura, problema viitoarei extinderi a NATO este decisa: statele membre au hotarit ca extinderea va avea loc si ca acest lucru se va anunta la Praga. Problema este cum se vor decide s-o faca si, pina in ultima secunda a summit-ului de la Praga, intrebarea va fi carei tari ii va fi adresata invitatia. Dar, in situatia actuala, nu mai privim lucrurile asa cum o faceam inainte de summit-ul de la Madrid. Sigur, problema unei invitatii va ramine mereu o chestiune in primul rind politica si decizia va apartine statelor membre. Dar va include si necesitatea ca
