Nicolae Solomon nu are decit 24 de ani, dar a adunat amintiri pentru inca atitia ani de aici incolo. Are cind sa le puna cap la cap, sa le lege ca intr-o urzeala ce nu poate fi rupta niciodata, in noptile reci pe care le petrece pe palierul de la ultimul nivel al unui bloc din Burdujeni. In coltul intunecos, unde se disting cu greu, prin intunericul dens, citeva haine vechi ce-i tin de asternut si de cald, acolo unde treptele se termina pentru a da ragaz celorlalte sa inceapa acolo, isi duce viata Nicolae Solomon. Cea mai mare bucurie a fost revederea fratelui geaman S-a nascut in localitatea Patrauti, fiind unul dintre fiii Rodicai si ai lui Sandel, parinti ce mai au inca sase copii. Dar el, Nicolae, nu a vrut sa vina singur pe lume, asa cum este acum, el s-a nascut la citeva secunde dupa fratele sau geaman, Vasile. Doi „tinci" ale caror ursite nu au fost deloc darnice. Din ce i s-a povestit mai tirziu lui Nicolae, la virsta de 3 ani a fost abandonat de mama sa impreuna cu fratele sau si lasati la Centrul de Primire a Copilului in regim de urgenta Suceava. Nicolae isi aminteste ca a stat in acest centru pina la 6 ani. Nu a fost vizitat de parinti „dar aveam conditii bune. Stiti cum era pe timpul lui Ceausescu. Ni se dadea mincare buna" - ne-a spus Nicolae. Era vremea de intrat la scoala, cind parintii se lauda care mai de care: „Nici nu-ti vine sa crezi ce-i in stare sa faca al meu!". Dar, pe Nicolae, nu avea cine sa-l laude. A fost trimis la Casa de Copii din Liteni, unde a mai stat un an. Fete noi, suflete abandonate ca si al lui Nicolae, ochi care ar sugera multumire daca sint strinsi la piept, ce este mai dulce decit ura. Ca un vesnic calator, care nu stie unde se deschide usa, in fata lui sau dupa el, a fost din nou trimis la Siret la Casa de Copii Bivolarie. Aici, isi aminteste Nicolae, a stat 6 ani. In tot acest timp a ascultat de multe ori suspine, vorbe gre