Anica Petrusdin - Valenii Somcutei, judetul Maramures - "N-avem bai ca ni-i greu, la noi asa ne place: sa muncim ca sa avem de toate!".
- Daca vreti sa mancati branza de vaci ca-n povesti si smantana ca-n basme, duceti-va sambata dimineata in Piata Dorobanti. Vesela si mieroasa la vorba, Anica din Maramures o sa va vanda in pretul marfii, si povesti despre sate cu oameni bogati -
Bucuresti. Piata Dorobanti. Sambata dimineata, ora 7. Zarzavagiii insira pe mese, salate infoiate si ridichi de luna, mai incolo - gramezi de mere in care mai doarme inca soarele toamnei trecute, prune uscate, fasole, cartofi, flori, miere, hrean si multe altele, asa, ca in orice piata. Lumea se misca grabita printre tarabe, intreaba, cumpara, se agita, nimeni nu sta degeaba. Numai intr-un colt al pietei, aproape de standul de carti, oamenii stau deja, de la prima ora, cuminti la coada si asteapta sa cumpere branza de la
"Mama Anica"
Anica Petrus are 55 de ani si, de cativa ani, saptamana de saptamana, strabate tara intreaga, ca sa aduca in Bucuresti lactate si branzeturi, tocmai din celalalt capat de "lume", din Maramures. Clientii vechi pe care si i-a facut in ultimii ani stiu insa ca, pe langa branza si smantana, Mama Anica le da gratis si cate o portie buna de veselie, cu care te cucereste de cand ai vazut-o pentru intaia oara.
Somcuta - Bucuresti, tur-retur
- Mama Anica, nu ti-e greu sa vii in fiecare saptamana cu marfa tocmai din Maramures? N-ai gasit o piata mai aproape de Somcuta?
- Nu mi-e greu deloc si m-am obisnuit acuma si cu drumul, si cu piata asta de aici, de la Dorobanti. Eu am venit cu mere la piata, mai demult, cand era inca Piata Unirii, aia veche. Cu branzeturi am inceput numai acuma, de vreo zece ani. Io is curioasa de felul meu si dupa Revolutie am zas ca sa viu si io sa vad Bucurestiu, ca tare multe am auzit atunci
