Multa lume a regretat, si pe drept cuvint, disparitia Orient-Express-ului, emisiunea dlui Stelian Tanase de pe Antena 1. Nu pentru ca ar fi fost un model de maiestrie gazetareasca: ambitia moderatorului de a amesteca in putinul timp avut la dispozitie si elocinta interlocutorilor, si opiniile oamenilor intervievati haotic pe strada, si telefoanele telespectatorilor, si niscaiva glume, dar mai ales pretioasa sa contributie, manifestata prin intreruperea sistematica, pina la satietate, a celor invitati in studio, a condus inevitabil catre ratarea unor subiecte si momente importante, precum, de pilda, discutia pe marginea cartii lui Andrei Oisteanu despre Imaginea evreului in cultura romana. Pe de alta parte, intr-o televiziune care si-a facut un punct de glorie din a fi „cistigat alegerile“ din 2000, dl Stelian Tanase, venit din „polul opus“, oferea mai mult decit un lustru de impartialitate; publicul a intuit acolo, inclusiv datorita indubitabilei stiinte de carte a politologului, o enclava a neconformitatii cu discursul dominant „Cosarca-Tuca“ (horribile dictu!) si a si apreciat-o ca atare.

Este si motivul pentru care revenirea dlui Tanase ca moderator la Realitatea TV, de data aceasta, intr-o emisiune de actualitate cotidiana, a fost primita cu satisfactie. Il urmaresc cind si cind: constat ca stilistica hotchpotch-ului a ramas la locul ei, dar si ca o echilibreaza nu o data buna intuitie a realizatorului de a propune o alta selectie tematica decit cea agreata de vulgata telejurnalelor de la orele 19 si 20. Asa mi s-a parut ca se intimpla si in seara cind dl Stelian Tanase a decis sa aduca in dezbatere fenomenul, vizibil pentru foarte multi cetateni, desi aparent (?) invizibil pentru institutii si politicieni, al ascensiunii unei grupari ce-si zice „Noua Dreapta“ si care, cu mijloace financiare considerabile si totodata indeterminabile, a devenit, cel p