Cît de tentantă este operaţia ce constă în a extrage din opera lui Caragiale texte, fragmente, fraze şi a le "lipi" pe actualitatea imediată - am văzut, în nenumărate rînduri, de un secol încoace. Nu vom discuta aici despre riscurile (inerente) şi despre abuzurile (de n-ar fi să ne gîndim decît la vînjoasa acţiune de "recuperare" din anii '50) pe care le implică această operaţie. Nu e mai puţin adevărat că e greu să rezişti tentaţiei, mai ales cînd actualitatea e fierbinte, apele vieţii politice dau în clocot, presa vuieşte iar publicul se întreabă care mai e situaţiunea. Am făcut, aşadar, pe principiul hazardului obiectiv, un mic colaj din cîteva texte caragialiene, răsfoind volumele IV şi V din ediţia de Opere apărute în 1938 la Fundaţia pentru literatură şi artă "Regele Carol II". Şi fiindcă am inclus un fragment din 1907, Din primăvară pînă-n toamnă, să amintesc că faimosul text, ce ataca violent puterea politică, a fost publicat de Caragiale într-o gazetă străină (aha!), ziarul vienez Die Zeit, dar tipărit (ei, poftim!) fără semnătură, numai cu menţiunea "von einem rumänischen Patrioten". Cînd, peste jumătate de an, l-a publicat în ţară, Caragiale se plîngea că textul trecuse complet neobservat în România. Nu putem, astăzi, decît să ne exprimăm consternarea în faţa lipsei de vigilenţă de care au dat dovadă atunci autorităţile statului. Noroc că, peste ani, ele şi-au luat, cu vîrf şi îndesat, revanşa.
*
"... cu toată urbanitatea tonului meu, sînt sigur că se vor găsi mulţi compatrioţi să facă aspră critică criticii mele. Parcă-i auz ...
"Cum, domnule? D-ta denunţi străinilor micile noastre mizerii, şi încă unde? în Universul, care are un tiraj colosal. Vrei să împrăştii în toate unghiurile lumii veninul pesimismului d-tale? Rufele murdare, domnule, trebuiesc spălate în familie, cum zice francezul!""
La toate astea, răspund
